Privind din perspectiva unui business mai degrabă mic, ne permitem să luăm uneori pauze de discuții în care să dezbatem diverse tematici, mai mult sau mai puțin importante și încercăm să găsim soluții.
Auzim deseori de la oamenii de HR că sunt multe probleme și obstacole în procesele de recrutare ce vin din partea candidaților. De la inerția lor, lipsa lor de interes, pasivitate, până la materialism feroce, agresivitate, neprezentare la interviu sau chiar la job după acceptarea ofertei și semnarea actelor, lipsa de implicare și câte și mai câte.
Privind din perspectiva unui HR, putem spune că de vină sunt candidații, tocmai pentru că nu sunt serioși. Dar toate aceste sincope în proces nu cumva sunt probleme generale ale societății actuale? Hai să le luăm pe rând, tocmai pentru a conștientiza că ele sunt probleme dincolo de procesul de angajare, dincolo de piața muncii. Niciodată nu le vom putea rezolva dacă nu facem decât să aratăm cu degetul, să ne ofuscăm în online sau la o cafea cu colegii. Probabil e nevoie mai mult decât oricând de o contribuție activă în educație, indiferent de „clientelă”.
- Candidații nu sunt interesați de compania noastră sau de ofertele noastre.
O auzim foarte des, însă eforturile de a contracara acest lucru nu sunt unele consistente sau aliniate realității candidaților actuali. Trăim într-un bombardament informațional care se intensifică de la an la an. Lupta pentru interesul publicului este acerbă, în joc fiind puse sume importante investite în marketing, consultanți externi, publicitate. Prea puțini însă depun reale eforturi într-un audit intern și identificarea problemelor organizaționale, iar și mai puțini se pun în locul unui posibil candidat și încearcă să aducă o critică constructivă astfel încât să conștientizeze și să schimbe radical sau să îmbunătățească diverse procese. Noi credem cu tărie că dacă începi să faci o autoanaliză, cu siguranță poți descoperi care sunt atuurile și care sunt punctele slabe la care e bine sa începi să lucrezi. Știm că este al naibii de greu să treci prin acest proces, dar altfel nu poți îmbunătăți situația. Sumele infinite aruncate în promovare și marketing nu vor returna rezultatele așteptate atâta vreme cât nu repari ceea ce nu merge în intern.
Unde se mai manifestă acest scenariu?
În zona de servicii, evenimente, sfera culturală, oferte comerciale. De la chelnerul care te ignoră cu grație de când ai intrat flămând într-un bistro, până la evenimente ce te lasă rece sau oferte comerciale de x + 10 gratis care arată toate la fel și nu îți atrag atenția.
- Materialism extrem
La mai fiecare workshop pe care îl susținem avem cel putin un cursant care critică vehement acel candidat care întreabă încă din prima etapă a interviului, sau chiar de la telefon cât va câștiga în acel rol. Nu spunem că este elegant să faci asta, dar, pe de altă parte…ne-am pus în locul acelui candidat? Cui îi convine să se prezinte la x etape de interviu fără să știe din start care este miza? A se nota că mulți candidați trebuie să facă eforturi pentru a veni la interviu, să își ia minim o jumătate de zi liberă, să se ferească de șefii actuali care poate nu știu că ei sunt în căutarea unui alt loc de muncă sau pur și simplu să investească din timpul personal în niște întâlniri care se pot sau nu concretiza.
Pe piața anumitor candidați (a se citi most wanted) salariul este argumentul suprem, urmat fiind firește de alți factori (beneficii, management, echipă, posibilități de dezvoltare). Pană una-alta, în condițiile unei societăți torturate economic și legislativ și ale unui mediu de afaceri instabil, orice om dorește să știe care e prețul pus pe munca prestată. Materialismul este o consecință a factorilor socio-economici actuali, dar are și rădăcini în trecutul nostru istoric. Poate dacă recruiterul ar dezvalui un reper salarial din prima etapă, timpul nostru, al tuturor, ar fi mult mai bine investit.
Unde îl mai întâlnim?
Nu cumva chiar la noi înșine? Când redevenim candidați, nu cumva aspectul financiar primează? Când pornim pe cont propriu, nu tragem din greu să câștigăm cât mai mult dintr-o colaborare? Deși sunt niște întrebări retorice, credem cu tărie că este important să ne punem în papucii celuilalt și să ne gândim dacă nu cumva am proceda la fel la rândul nostru.
- Agresivitatea
Candidații agresivi ascund de regulă o nesiguranță sau o nemulțumire în ceea ce îi privește. Nu este deloc de apărat această agresivitate și, oricum am privi-o, generează în 90% din cazuri un lose-lose. Acest tip de comportament ar putea fi ceea ce culegem după zeci de ani în care am cultivat conștiincioși niște prejudecăți (un om de sales trebuie sa fie agresiv fiind poate cea mai cunoscută etichetă; “te dă afară pe ușă, atunci intri pe geam”).
Unde o mai întâlnim?
Probabil peste tot în jurul nostru, de când ieșim din casă, până când ne întoarcem. Întrebarea e: de ce am ajuns aici și ce putem face să schimbăm asta în viitorul apropiat. Cum putem merge fiecare până la jumătaea drumului în orice situație? Cum putem deveni mai asertivi și mai receptivi? Noi credem că ar fi un start bun.
- Neprezentarea la interviu
Este cu siguranță o problemă des întâlnită și cumva o anomalie, și ne-ar interesa pe toți să aflăm motivele sau cauza ce a dus la această situație. Putem analiza acest efect prin colectarea unui feedback de la cei ce aleg să nu mai apară, în cazul în care ne-ar și răspunde. Totuși a nu investiga menține starea de fapt și frustrările ce decurg de aici. Ce îi face pe oameni să dispară dintr-o ecuație? Unde este acel blocaj sau unde există acea ruptură în proces? Poate a face un survey în direcția asta, poate a discuta casual cu niște psihologi sau sociologi, poate colectarea permanentă a unui feedback în urma întâlnirilor ar aduce un plus pentru noi înșine.
Unde se mai întâlnește?
În zona B2B unde principalii actori nu mai raspund, în zona de event unde alegem să nu ne mai prezentăm, în mesajele personale ramase fără răspuns, în lipsa feedback-urilor după ce am primit un CV sau am avut un interviu cu candidații.
- Neprezentarea la job în prima noastră zi
Pe lângă faptul că este un semnal de alarmă a unei neasumări generalizate, este o dovadă de imaturitate a celor ce fac acest lucru. Cine sunt oamenii care încep ceva printr-o absență? De ce nu mai apar? Ce îi demotivează sau ce îi deturnează? Ar fi excelent daca oamenii de HR s-ar lansa într-o luptă de educare a pieței de candidati, prin implicarea lor în consilierea tinerilor aflați încă în sistemul de învățământ sau a tinerilor absolvenți. Desigur, asta nu ar aduce rezolvări imediate, dar ar contribui la educarea viitorilor candidați. După cum bine știm, ca să caștigi ceva, trebuie în primul rând să apari. 🙂
Unde mai întâlnim acest lucru?
Chiar la noi. De câte ori am spus că mergem în ziua x la ceva ce ne interesa și de câte ori nu am mai ajuns să facem asta? Motivele sunt subiective, dar descoperirea și recunoașterea lor sunt un prim pas în a înțelege mai bine de ce facem asta și cum putem deveni mai consecvenți.
- Lipsa de implicare
Apatia, indiferența și neimplicarea sunt cel mai des întâlnite în cadrul unei echipe. De ce să fac mai mult decât trebuie să fac? De ce să mă implic pentru un business care nu e al meu și să lucrez peste limitele unor termeni stabiliți contractual? De ce să ajut dacă nu e treaba mea?
Unde o mai intalnim?
În viața de zi cu zi, pornind de la clasa politică, până la indiferența vecinului care nu menține curățenia în dreptul casei sale, invocând că e treaba autorităților. Este probabil cea mai sigură cale spre un eșec general. În business e important ca implicarea constantă peste propriile atribuții să fie recompensată, iar implicarea socială ar trebui să fie un atribut al fiecăruia dintre noi dacă dorim să vedem cum lumea în care trăim devine mai bună, mai corectă, mai aproape de un mediu sănătos pe care cu siguranță toți ni-l dorim. Dar hai să nu așteptăm mereu să facă altul și să încercăm să punem mâna și să schimbăm lucrurile, acolo unde și cât putem și ne pricepem.
Concluzia este că minusurile pe care un om de HR le întâlnește la candidați sunt minusurile noastre ca societate. Toți le avem sub o formă sau alta, iar schimbarea vine în mod evident din fiecare din noi. Hai să ieșim un pic din bula noastra. Este absolut în regulă să ne plângem unii altora, dar ar fi fain să și acționăm după ce terminăm cu plânsul, indignarea și frustrarea profesională.
A little bit conversation and a little more action, please. 🙂