Vrem să vă împărtășim o scurtă întâmplare chiar din My HR Lab. Suntem o echipă mică și tocmai pentru ca suntem atât de puțini, avem privilegiul și libertatea de a încerca și de a experimenta modalități de motivare a colegilor, de a-i stimula să fie eficienți și into the brand, astfel încât să devină mai mult decât simpli angajați ce bifează un to-do-list.
A fost un an complicat și încă este, cu multe schimbări macro ce se reflectă si la nivel micro. Nu are sens să le enumerăm, pentru că probabil simțiți asta și voi în propriul colectiv, în anturajul personal sau în propria scară de valori.
Personal am avut un an apăsător și tensionat, fapt ce s-a rasfrâns inevitabil și în activitatea de la job. Mărturisesc asta cu părere de rău, pentru ca nu mi-aș fi dorit ca stările personale să îmi afecteze activitatea. De cele mai multe ori însă, nu ai un buton de comutare între stări sau între tine ca angajat și tu, cel de acasa, fiind practic un combo de emoții, dorințe, frustrări și acțiuni ce se desfașoară în aceleași dimensiuni de timp și spațiu.
Colega mea care în ierarhia nescrisă a echipei noastre îmi este și manager direct m-a surprins de curând cu o veste și un bonus din partea firmei. Am primit cadou un zbor către Atena și bilet de acces la unul din artiștii noștri preferați: Nick Cave and The Bad Seeds. Am fost surprinsă de acest gest, știind în sinea mea că nu am fost un angajat performant. Am încercat să caut în tăcere o justificare a gestului. Ea mi-a spus că e parte din ceea ce numim the greater good. Proiectul merge bine tocmai pentru că lucrăm în echipă astfel încât să ne atingem obiectivele pe care noi însene ni le-am setat anul trecut. Eu am interpretat ca fiind o stimulare a eficienței mele viitoare și un gest prietenesc.
Este mult mai simplu să vezi valoarea unui astfel de bonus atunci când nu îl aștepți. Am mers împreună în această călătorie, am fost împreună în public la acest concert, ne-am bucurat împreună de aceeași emoție oferită de un act artistic dorit în egală măsură de amândouă. Acum, la puțin timp de la acest eveniment, încă mă gândesc la asta și la cât de multe lucruri frumoase poate aduce un gest venit din bunătate.
Am asociat instant toată această întâmplare cu o povestire despre un trib african, pe care o las aici pentru a fi citită și interpretată de fiecare dintre voi. Povestirea a fost viralizată în online, deși nimeni nu știe cu exactitate dacă este una adevărată sau doar o născocire. Părerile sunt împărțite, însă mesajul este fără îndoială unul pozitiv.
“In this African tribe, when someone does something harmful, they take the person to the center of the village where the whole tribe comes and surrounds them. For two days, they will say to the man all the good things that he has done. The tribe believes that each human being comes into the world as good. Each one of us only desiring safety, love, peace and happiness. But sometimes, in the pursuit of these things, people make mistakes. The community sees those mistakes as a cry for help. They unite then to lift him, to reconnect him with his true nature, to remind him who he really is, until he fully remembers the truth of which he had been temporarily disconnected: “I am good.”
Știu că nu este un articol business și nici nu mi-am propus să fie, ci este o mică povestire adevarată din echipa My HR Lab, o echipă mică, unită, care își trăiește atât suișurile, cât și coborâșurile. Este o poveste despre resurse umane.
Mai cred că este o mărturie despre greșeli personale, despre bunătate, despre motivare și despre cum să facem să fie bine. Pentru că da, credem in the greater good & empathy.
Mulțumesc, Beatrice!
Alina
